O mare parte din clienții mei sunt femei și proaspete mame. Primul an de viață al copilului ridică multe semne de întrebare și dubii. Nopți nedormite, un copil care plânge, așteptări mult prea ridicate de la bebeluș, sine și relația cu bebelușul, toate adunate duc adesea la întrebări cum ar fi ”Dacă nu sunt o mamă suficient de bună?”. Sau ”Dacă bebelușul meu e anormal?”. Sau altele, care depind de la caz la caz. Și-atunc, pe lângă oboseala acumulată, și stresul întrebărilor, e nevoie de sprijin. De la mamă, de la soacră, de la cine se poate.
Una din greutățile tinerelor mame sunt și… propriile mame. În multe cazuri, cele trei generații conviețuiesc în armonie și înțelegere. Însă sunt și multe cazuri în care noul statut de mamă le aprinde clientelor mele niște beculețe referitoare la propria relație cu mama. Despre cum te reconectezi cu rănile din copilăria ta atunci când devii mamă am scris și vă recomand să citiți articolul meu. Iar despre cum să gestionezi furia celorlalți membri ai familiei o să scriu acum.
Poate nu relația cu mama e dificilă și poate nu mama e cea furioasă. Poate soțul. Sau poate alți membri ai casei în care locuiești. Ce faci atunci? Pentru că nu e deloc ușor să locuiești împreună cu oameni care sunt furioși, indiferent cum își exprimă furia. Fie că o fac rănindu-se pe sine, fie că o fac rănindu-i pe ceilalți, fie că o fac pe ascuns, fie că o fac în văzul și auzul tuturor. Deci, ce faci tu? Cum te protejezi?
1. Îți alegi disputele
Într-un mediu încărcat de furie, aproape orice discuție poate degenera în jigniri, țipete, abandon. Aud la clientele mele despre certuri provocate de ceva simplu, cum ar fi ”cine și de ce a uitat să cumpere pâine?” și îmi amintesc și eu de astfel de discuții de pe vremea în care locuiam în casă alături de oameni furioși.
Drept urmare, o idee foarte bună ar fi să decizi care sunt discuțiile care merită o luptă. Merită să te lupți pentru cine și de ce n-a cumpărat pâine? Probabil că nu. Merită să te lupți pentru culoarea tricoului copilului? Probabil că nu. Merită să te lupți pentru vârsta la care începi diversificarea copilului tău? Cu siguranță.
E important să setezi limite în toate situațiile în care nu te simți confortabil. Însă, inclusiv decizia de a nu intra într-un astfel de conflict poate fi o limită în sine. Da, partenerul de discuții învață că sunt teme pe care le poate învârti cum îi place, însă că există unele subiecte de care nu se poate atinge. Iar dacă vrei să afli mai multe despre limite, te invit să citești articolul meu ”Cum poți seta limite sănătoase”.
2. Nu accepți jigniri
Atunci când cineva îți aruncă în discuție o jignire, e ca și cum ți-ar arunca o momeală. Dacă o s-o prinzi, o să vezi că ai intrat într-un joc psihilogic și de putere cu persoana respectivă. Cine pe cine jignește mai mult? Cine e mai victimă decât cine? Iar, la final și indiferent de cum ați jucat jocul, și tu și partenerul sau partenera ta de ceartă o să simțiți că ați pierdut. Ce poți face? Soluția nu e să jignești înapoi. Ci să refuzi momeala, apoi să pleci.
”Nu e OK să-mi vorbești așa”, ”Nu-ți permit să-mi vorbești așa”, ”Nu-ți dau voie să-mi vorbești așa” e singurul lucru pe care ai nevoie să-l spui. Apoi să părăsești disputa. Celălalt va încerca, cu siguranță, prin diferite tertipuri să te aducă înapoi (de la jigniri mai mari până la victimizare), dar e important pentru tine să te ții departe.
3. Încerci să afli de unde vine furia
Indiferent dacă încerci să afli pentru că îți e dragă persoana respectivă sau ca o strategie de a-ți aduce liniștea în casă și în minte, să afli adevăratul motiv al furiei celuilalt ajută în domolirea ei. Ajută pentru că celălalt se simte ascultat și auzit, ajută pentru că se creează o conexiune, ajută pentru că te ajută și pe tine să privești cu mai multă compasiune, ajută pentru că poate rezolva probleme.
Așa că te încurajez să respiri, să te dai un pas înapoi și să încerci să-ți dai seama de unde vine toată furia. Are legătură cu tine cu adevărat? E despre tine? În 9 cazuri din 10 nu. Iar în al zecelea caz din 10 are doar puțină legătură cu tine.
4. Încerci să înțelegi furia și ce legătură are cu tine
Când celălalt e furios și își varsă furia asupra noastră, chiar dacă furia nu e despre noi înșine, ci despre persoana respectivă și ceva din trecutul ei, ceva din comportamentul nostru a declanșat trăirea respectivă. Deși indiferent ce ai fi făcut tu nu justifică un comportament agresiv și lipsit de respect al persoanei furioase față de tine, te poate ajuta să te dai un pas înapoi și să privești puțin obiectiv.
”Ce anume din ce zice persoana din fața mea e adevărat?”. Iar când o să-ți treacă și ție furia, s-ar putea să descoperi comportamente proprii care nici ție nu-ți plac și pe care poate că o să vrei să le schimbi. În certurile mele cu mama, îmi construisem un zid foarte înalt și gros, prin care nu permiteam niciun pic de feednack furios să plece de la ea și să ajungă la mine. Respingeam absolut tot și nu voiam să am de-a face cu furia ei. Când m-am relaxat puțin și am încercat să înțeleg ce zice ea, de fapt, am descoperit câteva comportamente care nu-mi plăceau la mine însămi. E adevărat și că am avut nevoie de multă terapie și mult curaj ca să accept asta.
5. Le oferi strategii de gestionare a furiei
Da, nu e reponsabilitatea ta să educi o persoană care e agresivă la adresa ta. Pe de altă parte, dacă decizi să locuiești, în continuare, în aceeași casă cu persoana respectivă, un ajutor pentru gestionarea furiei o poate ajuta nu doar pe ea, ci mai ales pe tine. Fă-o dintr-o poziție detașată, dar pune limite, pentru că e ceva important pentru tine. E una din disputele alea pe care merită să le ai.
În concluzie, cea mai bună soluție pentru tine e să excluzi din viața ta (sau măcar din casa ta) oamenii furioși. Însă, în realitate, asta nu se întâmplă mereu. Fie că vorbim despre decizii care întrețin scenariul disfuncțional de viață, fie că, pur și simplu, asta e cea mai bună alegere dintre toate cele câte sunt, ce ai tu nevoie să faci este să te protejezi. Să ai grijă de tine atunci când ești supusă unui astfel de stres, de care nu ai unde să te ascunzi.
Ți s-a întâmplat să trăiești în casă cu oameni furioși? Părinți, bunici, frați, surori, partener, parteneră, socrii? Cum ți-a fost? Cum ți-ai găsit echilibrul?
Podcast cu Diana (Episodul 11) – Cum ne putem gestiona anxietatea în timp ce #StămAcasă
Timp de citire: 2 minute Idei și exerciții concrete pentru gestionarea anxietății, fricii și panicii pe care e posibil să le resimțim în contextul pandemiei cu COVID-19. Un Podcast cu resurse pentru gestionarea anxietății. #StămAcasă și ascultăm podcasturi.
Cele 5 Drivere – Impulsurile pilotului automat
Timp de citire: 4 minute Apoi, următorul lucru pe care l-am descoperit cu mare surprindere au fost Driverele. Spun despre surprindere, pentru că pare un concept atât de ”colocvial”, încât parcă nici nu-mi venea să cred că e ceva psihologic serios în spatele lui. Dar e.
Când ți se spune ”Nu fi tu”, cine ești?
Timp de citire: 7 minute Dar cum se face că ajungem să fim adulți în toată firea și să aflăm acum lucruri elementare despre noi înșine? De ce nu le-am știut mereu? De ce nu le-am aflat mai devreme? De ce le-am ignorat atâta timp, nu le-am luat în seamă, de ce-am trăit și ziua – în lume, dar și noaptea – în pat, cu o mască?
