Empatia-beneficiile ei, dar și părțile negative

Timp de citire: 5 minute

Ce este empatia?

Empatia este conștientizarea emoțiilor celorlalți, componentă esențială a inteligenței emoționale. Asta spus pe scurt.

Pe lung, empatia înseamnă mai multe, doar că dacă citești 3 cărți diferite, vei găsi 3 perspective diferite.

Poate vă aduceți aminte vreun episod din viața voastră când o pur și simplu ați izbucnit în plâns auzind durerea celui de lângă voi. Sau când un prieten v-a înțeles emoțiile atât de bine încât parcă nu vă venea să credeți că știe să vă citească gândurile. Poate ați trecut printr-un moment în care ați primit înțelegere și o îmbrățișare strânsă și cinci cuvinte care v-au făcut să simțiți căldura celuilalt: ”Simt că îți e greu”…

Toate acestea sunt exemple de empatie.

Tipuri de empatie

Empatia este, grosso modo, de două feluri.

Putem avea empatie emoțională, care înseamnă că reușim să simțim emoții similare cu ale celuilalt de lângă noi. De exemplu, plângem pentru durerile pe care le simte altcineva sau suntem triști atunci când îl vedem pe cel de lângă noi că plânge. Empatia emoțională e cea cu care ne naștem, care probabil a pornit pur și simplu de la grija maternală față de pui. Apoi, empatia emoțională a evoluat o dată cu speciile și cu noi și a ajuns la forma de astăzi. Apropos, chiar dacă ni se pare că nu e așa, studiile spun că trecem prin cea mai empatică perioadă de până acum a omenirii.

Dar putem avea și empatie cognitivă, care este adesea auto-educată. Pot să înțeleg perspectiva ta, pot vedea lucrurile prin ochii tăi, dar nu simt ceea ce simți și tu.

Ambele tipuri de empatie sunt legătura noastră cu ceilalți și stau la baza compasiunii (sau interesului empatic) pe care o simțim și în urma căreia acționăm pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutorul nostru.

După cum spuneam, ființele umane se nasc empatice. Doar că, în funcție de evoluția fiecăruia, de mediul în care a crescut, de traumele pe care le-a trăit, de oamenii cu care a interacționat, fiecare dintre noi poate da dovadă de mai multă sau de mai puțină empatie.
Pe lângă asta, mai există și extremele. Dacă ar fi să trasăm o linie a empatiei, la unul din capete vom regăsi persoanele cu autism, cărora le este foarte greu câteodată să fie empatice, iar la celălalt capăt vom regăsi persoanele sinestezice, adică acele persoane care pot simți fizic durerea celor de lângă ei, adică o formă extremă de empatie.

Știați că…
…există anumite gene care influențează nivelul de empatie pe care îl posedăm? Aceste gene dictează producția anumitor substanțe chimice din creier, responsabile pentru empatie.

Beneficiile Empatiei

A simți și a acționa în urma empatiei, aduce multe beneficii atât pentru sine, cât și pentru ceilalți (individual sau pentru comunitate)

1. Te ajută să te cunoști mai bine

   Pentru a putea practica empatia avem nevoie să fim întâi și întâi conectați la emoțiile noastre. Nu pot simți empatie pentru omul de lângă mine dacă eu sunt deconectată de la mine însămi, dacă eu nu sunt conștientă de emoțiile și trăirile mele. Drept urmare, trebuie să mă cunosc pe mine foarte bine pentru a mă putea deschide astfel față de ceilalți.
   În plus, înțelegând perspective diferite, trăind emoții alături de ceilalți, este imposibil să nu aflăm lucruri noi despre noi înșine, să nu evoluăm, să nu creștem. Empatia ne deschide nu doar sufletele, dar și mințile.

2. Te ajută să devii mai inteligent
   

   Exact cum spuneam mai sus, empatia ne ajută să ne deschidem mințile, să acumulăm mai multă informație, să învățăm să privim lucrurile din mai multe unghiuri și din mai multe perspective. Dacă ești capabil să te conectezi la cel de lângă tine, vei putea înțelege lucrurile și din prisma lui.

3. Te ajută să ai relații eficiente cu cei din jur

   Relaționarea este una din nevoile noastre psihilogice de bază. Suntem creați pentru a avea relații cu cei de lângă noi, suntem niște ființe sociale, conectați unii la alții pentru a putea supraviețui. Însăși fericirea noas
   tră depinde de termenii în care relaționăm cu cei din jur, de prietenii noștri, de oamenii în fața cărora ne putem deschide, de oamenii care ne fac să ne simțim în siguranță

4. Te ajută să fii mai sănătos

   Citeam zilele trecute despre un studiu care arată că există o legătură directă între emoțiile pozitive și sănătatea noastră.  Puteți citi în link mai multe detalii, dar a simți empatie și compasiune, atunci când o facem cu măsură (vom discuta mai jos despre ce înseamnă asta), ne poate aduce o stare de bine, de încredere și iubire în noi.

5. Empatia scade nivelul de rasism/homofobie/bullying etc.

   Nu poți simți prin ce trece o persoană de culoare atunci când este discriminată pe bază de rasism și să nu fii, în același timp empatic cu ea. Practicarea empatiei cu toți cei din jurul nostru, indiferent de culoare, de limba pe care o vorbesc, de credințele religioase, politice sau de orientările sexuale, ajută la unificarea comunității în care trăim, care va deveni astfel mai puternică. Iar celorlalți le crește nivelul stimei de sine. O comunitate fericită este o comunitate puternică, în care toți membri se simt în siguranță și protejați.

   

Latura negativa a empatiei

Deși a practica empatia este ceva foarte bun, în esență, există situații în care prea multă empatie dăunează.

Prea multă empatie ne face să ne pierdem pe noi în relația cu ceilalți.
Empatia în exces ne poate duce la:

• codependență,
• epuizare emoțională,
• burnout,
• alterarea relațiilor noastre cu ceilalți (putem ajunge la relații nesănătoase pentru noi, care să ne facă nefericiți)
• în cazuri grave la anxietate și depresie.

Pe lângă aceste aspecte, empatia mai are o latură negativă: aceea că ne face de multe ori să pierdem din vedere tabloul general, consecințele pe termen lung ale acțiunilor noastre. Empatia este selectivă, favorizând unii semeni, unele categorii de oameni, și defavorizând altele. Citisem undeva că filantropia tinde să fie tribală. Este un subiect interesant, asupra căruia îmi propun să revin.

Cum ne putem tempera empatia?

1. Separând empatia de identificare

   E bine să fim empatici, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne identificăm cu cel de lângă noi. Noi nu suntem el, drumurile noastre sunt diferite. În momentul în care observăm că empatia pe care o simțim pentru ceilalți ne secătuiește emoțional și ne încarcă mai mult decât putem duce, este benefic să ne dăm un pas în spate

2. Observându-ne emoțiile cu ajutorul tehnicilor de mindfulness

   Nu vom reuși să observăm cu adevărat că empatia în exces a ajuns să ne dăuneze până când nu vom face o căutare profundă în noi. Pentru asta ne putem ajuta de tehnicile de mindfulness

3. Stabilind limite personale

   E ok să simt alături de tine, cu condiția ca asta să nu fie în detrimentul meu. Faptul că înțeleg care este motivul care se ascunde în spatele unei acțiuni dureroase la adresa mea, nu înseamnă că trebuie să accept comportamentul respectiv în numele empatiei. Ci înseamnă că e momentul să stabilesc o limită personală care să mă protejeze de astfel de comportamente.

4. Stabilind relații sănătoase cu cei din jurul nostru

   … și renunțând la acele relații care ne secătuiesc emoțional. În schimb, ne putem orienta timpul și energia către acele persoane care nu încearcă să profite de bunătatea și empatia noastră. Da, putem înțelege de ce vor să o facă, dar, după cum spuneam la punctul 3, asta nu înseamnă să tolerăm astfel de persoane în viața noastră.

5. Înlocuind empatia cu compasiunea

   Compasiunea înseamnă să faci ceva pentru a-l ajuta pe cel pentru care ai simțit empatia. E varianta sustenabilă pe termen lung, pentru că nu te secătuiește de energie emoțională, dar îl și ajută pe cel care are nevoie de ea.